|
Farmacia Ortomoleculara |
|
|
Geneza medicinei ortomoleculare (o reîntoarcere la natură a medicinei alopate) porneşte de la universitatea stanford unde prof. Dr. Linus Pauling (laureat al premiului Nobel pentru chimie în 1954) a încercat o definire a conceptului de ortomolecularitate: „… medicina ortomoleculară constă în proporţioarea corectă, pentru fiecare persoană în parte a concentraţiei optime de substanţe prezente în mod normal în organismul nostru, cu finalitatea de a corecta lipsurile, de a ne însănătoşi şi de a ne menţine sănătoşi …”. Desigur, substanţele la care se referea prof.dr. Pauling erau aminoacizii, vitaminele, mineralele, oligoelementele, enzimele, acizii graşi, fitohormonii, extractele vegetale din plante uzual consumate de om etc. Într-un cuvânt substanţele ortomoleculate sunt compuşi pe care îi ingerăm, sau ar trebui s-o facem, prin alimentaţia zilnică.
În esenţă, medicina ortomoleculară încearcă şi caută să echilibreze pe cale nutriţională, într-un mod cât mai bun organismul, completând şi modificând concentraţiile de nutrienţi esenţiali.
|
|
