|
GRUP SANGUIN ABO
Recoltare – vacutainer albastru / negru (Na citrat) Rezultate vizibile on-line – da - in 1 zile
Valori normale : analiza ce include parametrii non-numerici grup sanguin O – pozitiv la aproximativ 15% din populaatia generala grup sanguin A – pozitiv la aproximativ 45% din populatia generala grup sanguin B – pozitiv la aproximativ 15% din populatia generala grup sanguin AB – pozitiv la aproximativ 25% din populatia generala
Sistemul antigenic ABO se refera la prezenta sau absenta antigenelor A sau B de pe membrana eritrocitelor (globulele rosii). Exista trei gene alele in sistemul ABO (A, B si O) cu transmitere mendeliana; A si B sunt alele codominante, iar O este o alela recesiva. Aceste trei gene determina patru fenotipuri: O. A, B si AB. Toti indivizii imunocompetenti produc anticorpi naturali (izoaglutinine sau izohemolizine) fata de antigenele de grup ABO. Nou-nascutii nu au de obicei o cantitate semnificativa de anti-A si anti-B in plasma, cu exceptia celor nascuti din mame aloimunizate, la care pot fi prezenti in circulatie anticorpi IgG de la mama care au traversat placenta. Anticorpii ABO nu reprezinta o cauza majora de boala hemolitica a nou-nascutului: hemoliza poate fi luata in calcul daca mama este grup O, cu copil grup A sau AB. Investigatia este recomadata inaintea unei transfuzii, inaintea unei proceduri invazive sau chirurgicale potential asociate cu complicatii hemoragice care ar putea necesita transfuzii, monitorizarea imunohematologica antepartum si postnatala a mamei si copilului, la donatorii de sange, pentru compatibilitatea de grup ABO in transplantul de rinichi si inima.
FACTOR RH – GRUP SANGUIN RH
Recoltare – vacutainer albastru / negru (Na citrat) Rezultate vizibile on-line – da - in 1 zile
Valori normale : analiza ce include parametrii non-numerici factor Rh – pozitiv la aproximativ 85% din populatia generala
Sistem antigenic exprimat de memmbrama eritrocitelor (globulele rosii) codificate de doua gene situate pe cromozomul 1: gena Rh D si gena Rh CE. Antigenul Rh D este cel mai puternic si corespunde factorului Rh clasic. Functia antigenelor Rh nu este cunsocuta. Un individ este considerat Rh pozitiv daca eritrocitele sale exprima antigenul D, iar termenul Rh negativ se refera la absenta antigenului D. Absenta antigenului D este intalnita la 15-17 % din indivizii populatiei albe si este mai putin frecventa in alte populatii. Importanta clinica a fenotipului Rh apare in sarcina sau in cazul transfuziilor imcompatibile atunici cand se pot produce imunizari si apar anticorpii anti Rh. Individul cu Rh negativ daca este imunizat formeaza aloanticorpi care interactioneaza cu toate eritrocitele exceptandu-le pe cele Rh nul. Aceasta situatie are importanta majora in sarcina in cazul mamei Rh negativ si imunizata care face anticorpi anti Rh ce pot afecta fatul (posibil Rh pozitiv) generand boala hemolitica a nou nascutului. Frecventa acestora a scazut semnificativ o data cu profilaxia anti-D la gravidele Rh negativ cu fat Rh pozitiv. Testul este indicat: iaintea unei transfuzii, inaintea unei proceduri invazive sau chirurgicale potential asociate cu complicatii hemoragice care ar putea necesita transfuzii, in monitorizarea imunohematologica antepartum si postnatala a mamei si copilului si la donatorii de sange.
ANTICORPI ANTI D – DEPISTARE / TITRARE (TEST COOMBS)
Recoltare vacutainer rosu (fara anticoagulant cu/fara gel separator) Rezultate vizibile on-line – da - in 3 zile
Valori normale : analiza ce include parametrii non-numerici Negativ – persoane non imunizate Pozitiv – persoane imunizate la antigenul D factor Rh
Depistarea anticorpilor anti Rh (anti D) este folosita in screening ul gravidelor cu Rh negativ si cu partener conceptual Rh pozitiv. Cu cat potentialul de imunizare creste (sarcini multiple, avorturi repetate, transfuzii sau accidente transfuzionale majore) se impune monitorizarea titrului anticorpilor anti D. - Ghidul de urmarire a sarcinii cu incompatibilitate Rh prevede o schema standard de monitorizare ce include prima determinare anticorpi anti D la 12 - 16 saptamani. Dacă Rh-ul partenerului conceptual este pozitiv, şi anticorpii anti-D la gravidă sunt absenţi, determinările ulterioare de anticorpi trebuie repetate la 28 săptămani de amenoree si respctiv la 36 săptămani de amenoree. - Dacă la prima examinare titrul anticorpilor anti D este pozitiv dar sub 1/32, medicul trebuie să indice repetarea in dinamică a dozării anticopilor anti Rh la 20 săptămani de amenoree apoi, dacă titrul anticorpilor rămane constant din 4 in 4 săptămani pană la naştere. Dacă titrul anticorpilor anti D creşte cu mai mult de 4 ori faţă de titrul iniţial, se recomandă medicului să indice evaluarea de urgenţă a stării fătului. - Indiferent de varsta sarcinii, un titru al anticorpilor anti D egal sau mai mare 1/64 impune evaluarea de urgenta a starii intrauterine a fatului prin monitorizare Doppler si ecografie bidimensională pentru aprecierea gradului de anemie. - Imediat după naştere, medicul trebuie să indice ca unei lăuze cu Rh negativ şi nou-născut Rh pozitiv, să i se determine prezenţa de anticorpi anti D, in vederea indeplinirii criteriilor de administrare a imunoglobulinei anti D. Medicul trebuie să indice administrarea imunoglobulinei anti D, i.m., in primele 72 de ore după naştere, in cazurile in care sunt indeplinite următoarele condiţii:- lăuză Rh negativ, nou-născut Rh pozitiv, anticorpi anti D absenţi la mamă.
CELULE LUPICE - FROTIU PENTRU ROZETA LUPICA
Recoltare – vacutainer cu perle (cu K3 EDTA) Rezultate vizibile on-line – da - in 3 zile
Valori normale : analiza descriptiva – fenomen lupic absent
Fenomenul lupic presupune identificarea celulei lupice care este de fapt un leucocit neutrofil al carui nucleu este modificat - nucleul leucocitar este transformat lui intr-o masa omogena, (corpul LE) ce este expulzata din citoplasma. In jurul corpului LE, vor aglutina leucocite intacte cu formarea rozetei lupice. In mod normal celulele lupice sunt absente in sange. In lupusul eritematos diseminat evolutiv, proportia de celule lupice este de peste 80 %. Urmarirea celulelor lupice este utila in aprecierea evolutiei tratamentului. Daca tratamentul este eficace atunci celulele lupice dispar. Celula lupica este cel mai des intalnita in lupusul eritematos sistemic insa exista si alte afectiuni unde ea poate fi gasita (poliartrita reumatoida intr-o proportie < de 10% din cazuri,, sclerodermia < 5% din cazuri, intoxicatia hidralazinica, etc). Prezenta in ser a celulelor lupice se interpreteaza asadar in contxtul clinic si nu exclusivist ca semn patognomonic de boala lupica.
|